joi, 26 mai 2016

Există putere în a fugi?


“Asociază-te cu oameni de calitate, fiindcă este mai bine să fii singură decât în companie neplăcuta.” 

Văd zeci de mesaje de genul ăsta zilnic. Oameni care probabil au fost dezamăgiţi le postează fest.
Ok, înţeleg. Este super simplu să renunţi la orice formă de prietenie în urma căreia ai fost dezamăgit. Este simplu să arunci tot felul de citate şi să te consideri foarte puternic, că vezi Doamne ai reuşit să treci peste.

Serios?!

Faptul că ai fugit de ceva te face  puternic? Neeh, cred că visezi. Nu eşti deloc puternic atunci când fugi. Eşti puternic atunci când rămâi şi lupţi. Ştiinţele şi concepţia lumii despre dragoste este total diferită de ceea ce Dumnezeu ne-a învăţat despre dragoste!

Oamenii spun: “ Nu îţi irosi cuvintele pe oameni care merită tăcerea ta. Câteodată cel mai puternic lucru pe care poţi să îl spui cuiva, este nimic.”

“Când laşi să plece, creezi loc pentru ceva mai bun.”

“Dacă nu face nimic să te ţină aproape, atunci de ce lupţi să rămâi?”

“Lasă totul să plece şi vezi ce rămâne.”

“Este iubire în a ţine şi este iubire în a lăsa să plece.”

Dumnezeu spune: 1 Corintieni 13 “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. 
<Ioan 13:34-35>
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. 

<Ioan 15:12-13>
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.

Am încercat să afişez prin aceste câteva versete viziunea lumii în comparaţie cu viziunea Lui Dumnezeu despre dragoste, să scot în evidenţă diferenţa enormă dintre acestea.

Vezi tu, dacă Dumnezeu ar fi aplicat viziunea lumii despre dragoste pentru tine sau pentru oricine altcineva, Hristos nu ar mai fi avut ce căuta pe pământ şi cu siguranţă nu ar fi murit pentru nimeni. Însă în cea mai glorioasă demonstraţie de dragoste, El a ales să vină, şi nu doar să spună cât ne iubeşte, ci să ne demonstreze asta şi să ne arate ce înseamnă de fapt dragostea.
Este mai bine să fii singur decât cu oameni fără calitate? Nu este oare mai bine să dăm calitate oamenilor din tot ce Dumnezeu a pus în noi?
Când laşi să plece creezi loc pentru ceva mai bun? Din ce anume creezi loc pentru ceva mai bun? Dacă nu ai fost suficient de bun să menţii ce ai avut înainte, ce te face să crezi că vei fi mai bun pentru persoanele următoare?
Lasă totul să plece şi vezi ce rămâne? Serios? Ca şi cum ai avea nisip în mâini şi ai deface degetele. Nah, ce a mai rămas acolo? Nimic! Ce să mai rămână când dăm drumul?! Nu este iubire deloc în a lăsa. Nu! Asta nu e iubire. Iubirea nu e laşă, cel puţin cea adevărată!

Dacă iubeşti cu adevărat, lupţi. Şi aici nu intră doar relaţii de prietenie, căsătorie. Intră familie, prieteni şi tot. Dacă afirmi că eşti copil al lui Dumnezeu, lupţi. Nu contează cum o faci, o faci cum poţi, dar o faci. Fie că se vede sau fie că nu se vede. Pentru că cele mai puternice lupte nu se afişează pe pagini şi nu se trâmbiţează peste tot. Le ştim doar noi. Important e ca Dumnezeu să te audă, iar El...cu siguranţă are doar planuri bune pentru copiii Lui.

Hai să nu ne mai amăgim privirile pe citate şi filosofii fără speranţă, fără viaţă. Hai să nu ne mai considerăm puternici atunci când suntem laşi şi plecăm. Să nu mai ridicăm steagul de biruinţă atunci când de fapt pierdem. Biruinţa adevărată vine în urma luptei, răbdării şi încrederii totale în Dumnezeu. Oricine poate să renunţe, de fapt este cea mai simplă alegere în orice situaţie. Oricine se poate poticni în mocirlă şi în întunericul din oameni. Oricine este în stare să găsească şi să vorbească despre gunoiul din oameni, dar hai să fim cei care găsesc aurul din oameni, hai să fim cei care ca şi Modelul nostru suprem, ajutăm, ca oamenii fără speranţă să primească speranţă! Pentru că fiecare persoană, oricât de neînsemnată, oricât de întunecată, oricât de păcătoasă ar fi, persoana aceea a fost suficient de valoroasă ca Dumnezeu să moară pentru ea.


Fotografii  preluate  de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O

joi, 7 aprilie 2016

“A ship is safe in harbor, but that's not what ships are for.”― William G.T. Shedd

 De cele mai multe ori mintea mea este cel mai mare duşman al meu. Ochii mei nu vor să creadă decât ceea ce văd. Îmi vine din fire să îmi iau şi eu caracterul strămoşului Toma şi să afirm că: “până nu văd, NU CRED”. Îmi pregătesc instantaneu mâinile să  pipăi, să ating şi astfel să mă asigur că pot crede ceea ce pot atinge. Însă nu e bine deloc, dacă şi tu simţi la fel cred că a venit timpul să realizăm că nu e normal să avem o astfel de atitudine.
Eu văd viaţa de credinţa în felul următor à suntem în lumea asta în barca vieţii noastre. Cel mai sigur şi neobositor este să stai lângă mal, să stai şi să priveşti înspre munţi şi mări. Şi dacă vin furtuni eşti în siguranţa, te ţii de ţărm, dar locul bărcii nu este să stea lângă ţărm, barca este construită să meargă în larg, să avanseze, să cunoască  până şi cele mai depărtate locuri de ţărm. Este greu să o iei din loc, dar trebuie să o faci. Trebuie să îţi trăieşti viaţa!
Şi, probabil dupa ce ai luat-o din loc ai impresia că ai făcut TOT ce trebuia să faci însă,  trebuie să te anunţ că de aici de fapt începe greul. În larg va trebui să te menţii într-o stare de credinţa şi de bucurie, mai clar, într-o stare de plutire. În larg poţi alege să îţi fie frică la fiecare moment că te vei izbi de ceva, că ţi se va fisura barca, că te vei îneca sau poţi să alegi să alungi fiecare teamă şi să te încrezi în totalitate în Cel care te-a întocmit pe tine, barca ta si chiar toata marea pe care pasesti. EL cu siguranţă te are în vizor si te va păzi.
Îngrijorându-te şi agitându-te mult, îţi vei agita şi barca şi astfel rişti să o umpli cu apa (sute de frământări şi mii de frici) si in final te vei scufunda. Nu poţi înainta în siguranţa adăugând în fiecare zi “apa” în barca ta… trebuie să renunţi la ele, trebuie să le dai afară, trebuie să te eliberezi şi să le laşi pe toate în mâna Lui.

Ştiu, este greu şi va fi greu, însă nu mereu va fi aşa. După ce vei înainta şi îţi vei învăţa lecţiile, te vei bucura şi totuşi, orice greutate care ţi-ar veni înainte, pentru că vrei să fii un om care să arate tot mai mult ca Hristos, nu este şi nu va fi niciodată atât de grea ca o viaţă trăita în povara păcatului şi fără Isus Crede-mă… 
Editor text:  Miss O
Fotografii preluate de pe: ro.printerest.com

miercuri, 30 martie 2016

"The best view comes after the hardest climb"

Nu pot să îţi spun <de ce> ţi se întâmpla ce ţi se întâmpla. 
Nu pot să ştiu cât de mult timp va dura toată această vale a disperării.
 Nu am siguranţa că va mai dura o zi, o săptămână său mult mai mult de atât. 
Nu ştiu cât de mult vei avea de stat în tot ce te macină şi în tot ce te frânge. 
Nu pot să îţi răspund la întrebarea : DE CE? Mi-aş dori să am acest răspuns şi mai mult decât eu, cred că ţi-ai dori atât de mult să înţelegi şi tu. 
Nu ştiu când vă veni rezolvarea şi nu ştiu când vei fi ascultat.
Dar pot să îţi spun totuşi că ABSOLUT tot ce ţi se întâmpla este în TOTALITATE sub controlul Tatălui. El ştie şi EL te vede. Ce? credeai că nu te vede? Credeai că nu îl doare? Credeai că nu îi pasă?
ÎI pasă şi îl doare foarte mult, însă mai mult decât o încercare dureroasă El vede mai departe, El vrea să te vadă pe tine mai departe. Exact ca şi un chirurg când îşi operează pacientul. Nu poţi să îl opreşti pe la mijloc sau pe la finalul  operaţiei. O NU, trebuie să îl laşi să îşi finalizeze operaţia. Dacă s-ar opri atunci degeaba ai îndurat  jumătate de operaţie, s-ar duce totul de râpă şi toată suferinţa ta şi toată munca lui. La fel ca şi acest chirurg, în momentele de mijloc nu mai cere Domnului să se oprească..pentru că nu poate. El ştie ce face şi niciodată nu ţi-ar face rău şi dacă permite răul, tot spre binele tău o face.
El este cu tine chiar atunci când simţi că nu mai poţi. El este cu tine când nu mai ai nici o speranţă. El te ascultă şi atunci când te întrebi: De ce? El te ascultă atunci când eşti confuz şi furios. Şi în doare , ştii? Că eşti confuz şi că nu te încrezi în El. El ţi-a spus că e în control, de ce nu îl crezi? Îl doare când te frămânţi, El chiar nu te va lăsa niciodată, de ce ai impersia că o va face acum? Ce rost ar fi avut tot ce a investit în tine ca să te părăsească chiar acum?
Dragul meu, El nu te va lăsa aici, El nu te vă părăsi niciodată şi vei înţelege, vei înţelege într-un final că absolut tot ce ţi s-a întâmplat au lucrat împreună spre binecuvântarea ta.

Fotografie preluată de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O 

marți, 8 martie 2016

Atenţie,draga mea!...

Pot să încep prin a-ti spune că eşti foarte frumoasă. Eşti frumoasă dimineaţa şi eşti frumoasă seara. Eşti frumoasă atunci când faci curat şi eşti atât de frumoasă când găteşti. Eşti frumoasă nemachiată şi eşti atât de frumoasă când numai ce ai ieşit de la duş.
Te rog nu mai încurca lucrurile, nu îţi înnegri singură viaţa, dacă iti doresti să laşi o impresie remarcabilă, îţi spun clar că prin forme expuse, prin funduri descoperite şi prin decolteuri imense nu vei obţine deloc ceea ce îţi doreşti defapt. Îţi doreşti să fii iubită, asa-i? Dacă îţi doreşti să fii iubită, atunci de ce nu faci ceva care să atragă oameni care să te iubească, nu să te folosească? Dacă îţi doreşti să fii apreciată şi iubită, crede-mă, nu vei obţine asta prin câteva sute de like-uri la pozele de pe facebook unde te vinzi, nu vei obţine asta printr-o îmbrăcăminte sumara şi  nici prin exces de machiaj.
Răspunde-ţi singură la următoarea întrebare: Pe cine vrei să impresionezi şi cu ce anume încerci să faci asta?
Nu trebuie să te forţezi, nu trebuie să te goleşti sau să te faci toată roz pe faţă. Nu trebuie să te înfometezi, să fugi mile şi să te epuizezi total pentru a te face remarcată. Sunt şi eu fată şi înţeleg atât de mult această nevoie de a fi apreciată, frumoasă şi iubită. NU mă înţelege greşit, nu este nimic rău în a vrea să simţi toate astea, sunt perfect normale şi sper că le vei avea din belşug, însă ai grijă cum le cauţi şi de la cine le cauţi. Dacă le cauţi într-un mod parşiv doar prin expunerea frumuseţii tale exterioare, exact asta vei primi în schimb, nimic altceva decât o apreciere exterioară.

Draga mea, toţi, la un moment dat se vor obişnui cu asta şi după ce te vor avea, nu vei mai avea nici un farmec. Ştii care este, de fapt, farmecul unui om? Bunătatea lui! Nu am văzut niciodată un om să arate mai frumos ca şi atunci când este plin de bunătate, dragoste şi îngăduinţă. Machiajul  nu ţine mult, tuşul se cam lasă, rujul dispare destul de rapid, formele se zbârcesc şi pielea îşi pierde elasticitatea, însă ceea ce ai tu în interiorul tău, aia rămâne. Îngrijeşte-te de acest lucru şi nu se va deteriora odată cu înaintarea în vârstă!  Un caracter bazat pe calităţi nobile nu se deformează. Ce fel de om eşti în inima ta, cât de bun este sufletul tău şi cât de frumoasă este purtarea ta, asta contează de fapt. Nimeni nu ar suporta o cicălitoare, mofturoasă, încăpăţânată, egoistă, oricât de frumoasă ar fi ea.

Te sfătuiesc să investeşti în absolut tot ce ţine de tine. Investeşte în exteriorul tău. DA, investeşte în el, îngrijeşte-te, mănâncă sănătos şi nu îţi bate joc de tine. Investeşte în mintea ta, nu te mai încălzi la filme tâmpite, muzică greţoasa şi oameni decăzuţi. Dar cel mai mult investeşte în interiorul tău. Aici ai cel mai mult de lucru pentru că aici poţi acumula lucruri care te vor ţine toată viaţa.
Vezi tu, în haine poţi investi şi nu te ţin pe viaţă. În machiaj investeşti şi, vai, cât de repede se termină. Aş putea înşira atât de multe, investim şi investim...şi ce fac toate? Toate se termină, toate trec...însă omul din interior, acesta rămâne.

Fotografie preluată de pe: ro.printerest,com
Editor text: Miss O 


luni, 7 martie 2016

Oare chiar crezi?

Este atât de simplu să îţi proclami credinţa în Dumnezeu atunci când îţi este comod să o faci.
Cuvântul  “Cred” este accesibil şi uşor de rostit. Crezi, cum să nu crezi?! doar eşti la lumină, o poţi vedea, poţi umbla prin ea, însă, stai puţin...nu este tocmai asta credinţa.
În Biblie scrie clar: “ Şi Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Deci,pentru ca afirmaţia ta să fie valabilă, trebuie să fii pus în situaţia de a crede în ceva ce nu vezi, în ceva ce nu atingi, în ceva ce momentan pare a fi cea mai nebunească situaţie în care ai fost expus vreodată. Acel vis imposibil, acea dorinţa de evadare din comfort şi trăire în minuni.
NU poţi să-ţi afirmi credinţa atunci când în momentele de adevărată testare te clatini mai rău decât o creangă în bătaia vântului. Nu mai veni să spui “Cred ,Doamne” atunci când în mintea ta nu se găseşte decât confuzie, critică, nemulţumire şi plâns.
E ok, plângi cât plângi, îţi este greu, te cred, dar cât mai ai de când să plângi totuşi? Ce lucrare se poate face cu un plângăcios? Tu ţi-ai încredinţa planurile măreţe în mâinile unor plângăcioşi care se smiorcăie şi nu cred deloc în realizarea proiectului care îl pui în faţa lor? NU! Nu prea cred. Ce te face să crezi că Dumnezeu ar face lucruri imposibile cu tine din moment ce alegi să nu crezi la ceea ce te cheamă?
Este greu? Păi aşa trebuie să fie. Ai impresia că un Dumnezeu atât de mare ar sta mereu să facă lucruri mici cu tine?
Este imposibil? Foarte bine. Se va face ceva posibil în urma credinţei tale.
Nu mai poţi? Asta e şi ideea. Lucrările lui Dumnezeu nu sunt bazate pe PUTINŢA ta. Ce te face să  crezi că tu, pe socoteala ta, ai putea face ceva?
Fără Dumnezeu nu ai fi în stare să mişti nici un deget, aminteşte-ţi asta când spui că nu poţi face ceva. În secunda în care Dumnezeu te cheamă să faci ceva, crede-mă, nu te va lăsa singur, El vrea să te întărească să înaintezi prin EL, împreună cu El.
 Eşti cu mine? Prin El, nu tu singur, nu prin puterea ta, nu prin înţelepciunea ta, nu prin planurile tale, ci DOAR prin EL.
Îndrăzneşte să crezi în lucruri incredibile. Îndrăzneşte să crezi că nimic şi nimeni nu poate să îţi stea în cale, nu pentru că tu reuşeşti asta, ci pentru că Dumnezeul tău este un Dumnezeu specialist în a face posibile lucruri imposibile. Ai fost creat să fii parte din lucruri imposibile. Eşti un miracol, deci trebuie să faci în continuare miracole. Ce fel de copil de Dumnezeu afirmi că eşti dacă tu ai gustat din El, ştii ce minunat este, dar ţii doar pentru tine asta? Ai fi cel mai egoist om posibil, iar oamenii egoişti chiar nu au cum să fie numiţi copiii celui mai generos Tată care a existat vreodată.
Fotografie preluată de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O 



vineri, 26 februarie 2016

Sunt Gelos pentru că îţi vreau binele

De obicei, când auzi vorbindu-se despre o persoană extrem de geloasă începi să îţi pui întrebări despre convingerile şi încrederea acelei persoane faţă de persoana iubită.
 Am văzut mulţi oameni geloşi sau care zic că sunt geloşi. Unii sunt “geloşi”, dar ei nu prea se strofoacă  să arate că luptă şi nu fac fapte care să demonstreze în primul rând dragostea şi apoi gelozia. Tind să cred că aici este vorba doar despre un sentiment de posesie, au impresia că acea persoană li se “cuvine” şi deşi nu luptă pentru ea, vor doar să o domine şi să o stăpânească.
Indiferent de cât de bolnav ne administrăm noi sentimentele fără fapte sau cât de greşit le percepem şi le arătăm, cred că putem să vedem foarte clar şi frumos un exemplu corect de GELOZIE.
Gelozia este o trăire intensă. Este un semn: “cuiva” îi pasă şi se obsedează de orice pericol care ar putea apărea în zonă. Nu ştiu cât de corect şi cât de normal luăm noi acest sentiment, însă ştiu pe Cineva care este extrem de gelos, însă deţine un fel diferit de gelozie. O gelozie care vrea binele, o gelozie care nu caută folosul ei. Mă fascinează gelozia asta, este atât de pătrunzătoare şi frumoasă. Un Dumnezeu atât de faimos, care poate să aibă orice şi-ar dori, care ar putea să aibă pe oricine, este gelos pe mine? Mă vrea cu gelozie pentru El, pe mine…un purice pe acest pământ .
Dumnezeu îţi spune astăzi: “Sunt Gelos pentru că îţi vreau binele. Sunt Gelos pentru că te cunosc atât de bine şi Ştiu că ţi se pare că ştii ce vrei, dar defapt nu ştii tot timpul. Poate ţi se pare că sunt Dur că nu îţi dau “tot ce îţi doreşti”, dar crede-mă că Eu ştiu mai bine de ce ai tu nevoie.
 Sunt Gelos pentru că îmi doresc să fii fericit şi împlinit.  Sunt atât de Gelos încât, pot să am orice îmi doresc, chiar dacă totul îmi aparţine, Eu te vreau <pe tine>. Te vreau nu pentru că Eu depind de tine, ci pentru că Tu depinzi de Mine. Te vreau nu pentru că Mi-ai aduce un câştig, ci pentru că Eu vreau să îţi ofer un câştig.
Te vreau pentru că Eu ştiu cum funcţionezi şi vreau să funcţionezi cel mai bine. Te vreau pentru că îmi doresc să pot să îţi ofer tot ce am Eu mai bun. Vreau să îţi fiu Tată, Mamă, Soră, Frate, Prieten, totul. Crede-mă că pot să fiu toate astea mai bine decât o fac toţi cei în cauză.
Ai mai văzut o astfel de gelozie? Este o gelozie care nu aşteaptă, ci o gelozie care oferă!

Fotografie preluată de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O



vineri, 19 februarie 2016

Vreau să fiu frumoasă ca Tine

Am cunoscut tot felul de oameni, am stat de vorbă cu mulţi şi am reuşit să şi cunosc pe câţiva. Se zice că fiecare dintre noi avem pe cineva pe care “admirăm, “adorăm”, cineva care ar putea să se claseze în rândul modelelor demne de urmat. Este o artă şi este ceva în noi care caută să admire. De ce să cultivăm arta de a-i admira pe ceilalţi? Pentru că învăţăm despre noi foarte multe în momentul în care aflăm ce şi pe cine admirăm.

Avem cu siguranţă mulţi, am şi eu. În mulţi oameni, defapt în fiecare om este o valoare imensă. De la fiecare om ai ceva de învăţat şi în fiecare om există potenţial şi lucruri valoroase. Însă, dintre toţi, chiar şi dintre cei din familia mea, nu am găsit pe cineva despre care să pot spune că îl admir în totalitate şi că aşa aş vrea să arăt şi eu.

Nu vreau să seamăn cu mama, nu vreau să seamăn cu tata. Ei sunt unici şi buni în felul lor, de ce să fiu eu ca ei? Nu vreau să fiu nici ca prietena mea cea mai bună şi nici ca și colegul meu cel mai deştept. Dacă există cineva cu care aş vrea să mă asemăn, cineva despre care am libertatea să zic că “aşa aş vrea să arăt şi eu”, Acela cu siguranţă ar fi Tatăl meu, Creatorul Meu.

Da... dintre toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi între toţi cei pe care am ajuns să îi cunosc, nimeni nu a putut să arate aşa cum Tu arăţi. Frumuseţea văzută în Tine
depăşeşte categoric orice frumuseţe pe care am avut ocazia să o văd în oricine.

Eşti atât de frumos şi nici acum nu ştiu care dintre lucrurile pe care le-am văzut în Tine Te fac aşa frumos, probabil toate, toate sunt exagerat de frumoase.
  


Eşti frumos în bunătatea Ta şi aş vrea atât de mult să pot cuprinde măcar un strop din această calitate superbă. O astfel de bunătate este inumană, este ceva ce mă depăşeşte şi este ceva ce vreau în viaţa mea cu ardoare. Să fiu în stare să am în mine o astfel de bunătate, cu siguranţă, ar schimba multe în viaţa mea.

Eşti atât de frumos în răbdarea Ta. Eu de atâtea ori mă pierd în nerăbdare, mă pierd şi mă pierd şi în necredinţa mea. Nu am răbdare nici cu mine, nu am răbdare nici cu cei din jur şi o cam dau în bară. Însă răbdarea Ta... îndelunga ta răbdare este atât de minunată. Cum poţi să fii atât de minunat? Eşti cel mai minunat!

Eşti cel mai frumos în dragostea Ta. Modul în care îmi răspunzi chiar şi la cele mai îndărătnice întrebări mă copleşeşte. Modul în care te raportezi la mine chiar şi când ca Iuda iscarioteanul, te pup pe obraz, este atât de “out of line”. Nimeni nu va putea vreodată să iubească un om în modul în care îl faci Tu, frumos este că putem încerca şi doar cu ajutorul Tău, am putea să arătăm dragoste celor din jur măcar atât cât putem asimila. Chiar dacă un strop am asimila, pentru noi, cât de grozav ar fi?

Aş vrea să trăieşti Tu în mine, aş vrea să te vezi clar şi frumos în mine. Vreau să fiu la fel de frumoasă ca Tine, vreau să dobândesc toate cali
ţiile Tale şi vreau ca ele să crească şi să crească... până când nu voi mai putea. Vreau să nu mai pot de bunătate, vreau să nu mai pot de răbdare şi vreau să nu mai pot de dragoste!

Frumosul şi minunatul meu Tată, ajută-mă să arăt tot mai mult ca Tine!


Fotografii preluate de pe: ro.printerest.com

Editor text: Miss O


sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Mă plictisesc în biserică

“A se plictisii” este o frază  cunoscută  cam de toată lumea, în special de tineri. Nu doar că o cunoaştem, dar majoritatea am şi experimentat-o abuziv. 


Am căutat de curiozitate în dex să văd o însemnătate şi mai clară decât cea pe care o ştiam deja și mi s-a părut foarte interesant ce am găsit.
PLICTISEÁLĂ: Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresie morală provocată de singurătate, de lipsă de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis.
Plictiseala este o stare sufletească, stiai? De aici deduc automat că este o problemă sufletească. Destul de logic, nu? Doar nu te doare o mână sau un picior când te plictiseşti. Nu se enervează stomacul tău că te plictiseşti, ci tu, fiinţa ta lăuntrică, mai clar: sufletul tău.
Interesant este că această stare sufletească nepăsătoare provine dintr-o ocupaţie pe care noi o considerăm “neatrăgătoare”. Sau din lipsă de ocupaţie, inactivitate. Mai încolo vedem că la plictiseală se poate atribuii şi fraza: “gol sufletesc”.
Este o problemă serioasă plictiseala asta. Este o problemă mare atunci când o experimentăm acasă, la muncă sau mai grav, la biserică. Mi se pare o mare jignire să afirmi că “te-ai plictisit” la biserică.
Omul care se plictiseşte o fi avand el o problemă personală, deși s-ar prea putea ca şi biserica pe care o frecventează să contribuie masiv la acest sentiment de: gol. Cum?
  • Prin formalism, rutină, ritualuri.
  • Cu predicatori total nepregătiţi şi lipsiţi de vlagă care vin să înveţe ceea ce nici ei nu înţeleg.
  •  Programe care se bazează mai mult pe tradiţii, doctrine, mesaje legate de aceasta şi nu de Dumnezeu.
  • Lipsă de responsabilitate a conducătorilor care se prezintă cu un cuvânt fără rugăciune şi post înainte.
  •  Lipsă de pasiune şi trăire în cuvinte şi cântări.
  • Greşeli mari din partea celor care conduc din dorinţa de a nu plictisi omul caută să facă “show-uri”, “spectacole”, “vedete”..

Sunt doar câteva din greşelile pe care păstorii, conducători, popii, diaconii, prezbiterii şi liderii le fac în bisericile noastre.
Deşi biserica este extrem de importantă pentru starea noastră spirituală, totuşi noi nu trebuie să depindem de ea în totalitate. Noi trebuie să depindem de Dumnezeu, altfel ce realizezi dacă mergi la o biserică cu una, două, sau mai multe greşeli care nu fac altceva decât să te afunde mai mult?
 Avem o foarte mare participare la “plictisirea noastră în biserică”. Este o stare care din moment ce stagnăm în ea şi nu vrem să o expulzăm, înseamnă că o acceptăm. Dacă tu accepţi ceva, cine este vinovat? Mama, tata, biserica? Nu, ci chiar TU.
Dacă îţi permiţi să te plictiseşti în biserica automat Îl desconsideri total pe Dumnezeu. De ce? Pentru că Dumnezeu nu are ce să facă cu tine în halul ăsta în faţa Lui. Spune tu: Ai primii şi ai răspunde cu drag cuiva care vine în faţa ta şi:
·        butonează telefonul,
·        nu se gândeşte deloc la ce vorbeşte cu tine,
·        bolboroseşte cuvine pe care nu le gândeşte,
·        îţi cântă de bucurie cu o faţă care numai bucurie nu exprimă
·        caută atenţia angajaţilor tăi şi nu se fixează pe a capta în principal atenţia ta
Dacă în biserică, unde eşti total depărtat de orice altă activitate, afirmi că te plictiseşti, unde este un moment ideal pentru a te conecta cu Dumnezeu?
  Să nu ne înşelăm oameni buni şi să nu întărtăm la mânie pe Dumnezeu. Să înţelegem clar scopul pentru care frecventăm biserica. Să ne reanalizăm atitudinea. Să înţelegem că nu câştigăm absolut nimic dacă mergem să putrezim într-un scaun 2-3 ore.
"Mersul la biserică nu te face creştin, aşa cum statul în garaj nu te face maşină."    

Fotografii preluate de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Pseudo-Crestin=Creştin Fals. Eşti sau NU Creştin?


Citeam din Noul Testament momentele când Isus şi-a început în mod vizibil şi palpabil lucrarea pe pământ. 
Îi urmăream cu interes atitudinea, faptele şi aşteptările. Până la urmă, El este modelul nostru, dacă vreau să ştiu cum să mă comport, cum să lucrez, cum să vorbesc oamenilor şi cum să mă sfinţesc El este modelul SUPREM pentru asta.

NU zic că nu au fost şi alţi sfinţi care merită toată aprecierea noastră, sunt, dar după cum am zis mai înainte, ei merită aprecierea noastră nu şi ÎNCHINAREA NOASTRĂ.
Scrie de atâtea ori în Biblie până şi apostolii necăjiţi şi supăraţi de atitudinea prostească a poporului bolnav în căutarea a ceva să se “închine”  şi să  “pupe” cât mai simplu şi mai accesibil.
NU te-ai întrebat de ce   le este oamenilor atât de uşor să îngenuncheze şi  să râvnească tradiţii şi idoli? 
DE ce, pentru că este atât de uşor să mergi în stil de turmă, este atât de simplu să te comporţi ca un robot, să asculţi cântecul cântat de altul, în loc să te pui tu singur să îţi procuri materialul ca să vezi şi tu cu gura ta ce înseamnă să “CÂNŢI”.  

De ce să nu căutăm şi să cercetăm? 
De ce să ne lăsăm  duşi ca nişte bezmetici  după  tot felul de învăţături şi tradiţii făcute de nişte oameni mai bolnavi ca noi?
 Este atât de polemic şi îngust această umblare în abis fără să încerci să deschizi ochii şi să vezi : oare mergi unde trebuie? oare faci ce trebuie?
Dumnezeu ne-a creat oameni liberi. 
Satan încă de la început a vrut încătuşarea omului. 
Dumnezeu ne-a dat libertate şi înţelepciunea SĂ GÂNDIM FRAŢILOR, daa..se poate GÂNDI !!!
Este aşa eliberator să fi sigur că ceea ce faci e înţeles în primul rând de TINE, că credinţa ta e construită pe ADEVĂR şi pe argumente sănătoase înţelese şi palpabile de tine în primul rând. 
Trebuie să pricepi ce vrei să dai mai departe?Sau altfel, ce vei da mai departe? Ce ai auzit şi tu, dar nu ai înţeles?
Isus nu a primit oamenii superficiali şi handicapaţi din punct de vedere al convertirii şi dorinţei lor lăuntrice. El i-a întrebat, simplu, curat ..şi fără chip de remuşcare pana si pe ucenicii Lui: “Voi ce faceţi? Voi nu plecaţi cu ei?”
Dacă însuşi Isus nu a format pseudo-creştini cine te crezi tu să faci asta? CE folos că chemi pe alţii la ceva ce nici tu nu ai înţeles? NU are nici un folos, şi nici o urmare.
 MĂ încurajez în primul rând pe mine şi apoi pe fiecare din voi că să cercetăm, să cunoaştem şi să devenim cu adevărat creştini . Lumea asta nu are nevoie încă de ceva FALS, este deja plină de aşa ceva
Oamenii nu au nevoie să vi să îi gâdili pe la picioare cu tot felul de argumente copiate şi împrumutate de la alţii. 
Oamenii au nevoie să le spui ADEVĂRUL. Adevărul pe care în primul rând noi trebuie să îl sorbim şi să îl cuprindem cu toată fiinţa noastră.
Să înţelegem că trebuie să producem sfinţi, nu pseudo-creştini!
Fotografii preluate de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O



joi, 7 ianuarie 2016

Mulţumesc, Încercare!


“Nu am cunoscut nici un om puternic cu un trecut uşor”. 

Este un citat care îmi place mult. Îl înţeleg si l-am trăit.

Nu pot să afirm despre mine că sunt o persoană extrem de puternică, eu nu mă văd aşa, dar pot sa vad ca anumite experiențe m-au împins să devin mai puternică… ceea nu a fost deloc uşor.

Dumnezeu a fost minunat cu mine şi m-a binecuvântat extraordinar, dar El a vrut să facă ceva special cu mine încă de mică şi atunci când ai chemări speciale trebuie să te confrunţi şi cu provocări speciale.

Am greşit, am căzut, am dezamăgit, am forţat, am încercat şi iar am încercat. 
Fiecare provocare a fost încununată de atât de multă  împotrivire şi când eram mică nu înţelegem prea bine “de ce trebuie să trec eu pe aici?” “de ce nu a oprit Dumnezeu asta?” “de ce mi s-a întâmplat exact mie asta?”... însă acum privesc diferit lucrurile şi chiar când nu înţeleg, am fost antrenată de la problemele anterioare să mă încred în EL
Există un imens scop în ele şi niciodată nu trebuie tratate ca nişte "întâmplări întâmplătoare".

Aşa că acum când simt o împotrivire, când îmi este greu şi când nu mai pot, îmi dau seama că fac ce trebuie. 
Cuiva nu îi convine ce fac şi vrea să mă oprească, nu? Dacă nu l-aş fi deranjat nu eram nici eu deranjată..

  •  Cicatricile astea nu sunt atractive deloc, dar îmi aparţin. Fără ele nu as mai fi eu.
  •  Încercarea nu este plăcută, dar este singura metodă de modelare eficientă pe care o poate folosi Dumnezeu.
  •  Durerea este megafonul prin care Dumnezeu trezește o lume surdă.
  •  Durerile sunt tăioase şi îţi constrâng inima. Te fac să te îndoiești şi te scot din zona de confort.
  •  Lacrimile vin din amărăciune şi disperare lăuntrică, însă după ce ai început să le laşi să iasă, revigorarea care o produc este uimitoare.
  • Semnele rămase în urma lor spun o poveste personală, reală şi puternică. Dar ce rost ar avea toate aceste poveşti dacă nu ai avea cui să le spui?

Aşa că încercările nu sunt nişte pumni în cap care sunt meniţi să te lase lat, nu! 
Încercările mi-au arătat că sunt slabă şi chiar atunci Dumnezeu este grozav de tare, m-au învăţat că nu trebuie să le car singură, că El vrea să le care pentru mine, dar cel mai important --- aceste “groznice” încercări au fost într-un final nişte imense binecuvântări pentru mine. 
Ele sunt cei mai mari modelatori ai mei, şi prin ele: Am devenit cine sunt acum!

Fotografii preluate de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O