Oare chiar crezi?

Este atât de simplu să îţi proclami credinţa în Dumnezeu atunci când îţi este comod să o faci.

Cuvântul  “Cred” este accesibil şi uşor de rostit. Crezi, cum să nu crezi?! doar eşti la lumină, o poţi vedea, poţi umbla prin ea, însă, stai puţin...nu este tocmai asta credinţa.

În Biblie scrie clar: “ Şi Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. ”. 

Deci,pentru ca afirmaţia ta să fie valabilă, trebuie să fii pus în situaţia de a crede în ceva ce nu vezi, în ceva ce nu atingi, în ceva ce momentan pare a fi cea mai nebunească situaţie în care ai fost expus vreodată. Acel vis imposibil, acea dorinţa de evadare din comfort şi trăire în minuni.

NU poţi să-ţi afirmi credinţa atunci când în momentele de adevărată testare te clatini mai rău decât o creangă în bătaia vântului. Nu mai veni să spui “Cred ,Doamne” atunci când în mintea ta nu se găseşte decât confuzie, critică, nemulţumire şi plâns.

E ok, plângi cât plângi, îţi este greu, te cred, dar cât mai ai de când să plângi totuşi? Ce lucrare se poate face cu un plângăcios? Tu ţi-ai încredinţa planurile măreţe în mâinile unor plângăcioşi care se smiorcăie şi nu cred deloc în realizarea proiectului care îl pui în faţa lor? NU! Nu prea cred. Ce te face să crezi că Dumnezeu ar face lucruri imposibile cu tine din moment ce alegi să nu crezi la ceea ce te cheamă?

Este greu? Păi aşa trebuie să fie. Ai impresia că un Dumnezeu atât de mare ar sta mereu să facă lucruri mici cu tine?

Este imposibil? Foarte bine. Se va face ceva posibil în urma credinţei tale.

Nu mai poţi? Asta e şi ideea. Lucrările lui Dumnezeu nu sunt bazate pe PUTINŢA ta. Ce te face să  crezi că tu, pe socoteala ta, ai putea face ceva?

Fără Dumnezeu nu ai fi în stare să mişti nici un deget, aminteşte-ţi asta când spui că nu poţi face ceva. În secunda în care Dumnezeu te cheamă să faci ceva, crede-mă, nu te va lăsa singur, El vrea să te întărească să înaintezi prin EL, împreună cu El.

 Eşti cu mine? Prin El, nu tu singur, nu prin puterea ta, nu prin înţelepciunea ta, nu prin planurile tale, ci DOAR prin EL.

Îndrăzneşte să crezi în lucruri incredibile. Îndrăzneşte să crezi că nimic şi nimeni nu poate să îţi stea în cale, nu pentru că tu reuşeşti asta, ci pentru că Dumnezeul tău este un Dumnezeu specialist în a face posibile lucruri imposibile. Ai fost creat să fii parte din lucruri imposibile. Eşti un miracol, deci trebuie să faci în continuare miracole. Ce fel de copil de Dumnezeu afirmi că eşti dacă tu ai gustat din El, ştii ce minunat este, dar ţii doar pentru tine asta? Ai fi cel mai egoist om posibil, iar oamenii egoişti chiar nu au cum să fie numiţi copiii celui mai generos Tată care a existat vreodată.

Fotografie preluată de pe: ro.printerest.com

Editor text: Miss O