Vreau să fiu frumoasă ca Tine

Am cunoscut tot felul de oameni, am stat de vorbă cu mulţi şi am reuşit să şi cunosc pe câţiva. Se zice că fiecare dintre noi avem pe cineva pe care “admirăm, “adorăm”, cineva care ar putea să se claseze în rândul modelelor demne de urmat. Este o artă şi este ceva în noi care caută să admire. De ce să cultivăm arta de a-i admira pe ceilalţi? Pentru că învăţăm despre noi foarte multe în momentul în care aflăm ce şi pe cine admirăm.

Avem cu siguranţă mulţi, am şi eu. În mulţi oameni, defapt în fiecare om este o valoare imensă. De la fiecare om ai ceva de învăţat şi în fiecare om există potenţial şi lucruri valoroase. Însă, dintre toţi, chiar şi dintre cei din familia mea, nu am găsit pe cineva despre care să pot spune că îl admir în totalitate şi că aşa aş vrea să arăt şi eu.

Nu vreau să seamăn cu mama, nu vreau să seamăn cu tata. Ei sunt unici şi buni în felul lor, de ce să fiu eu ca ei? Nu vreau să fiu nici ca prietena mea cea mai bună şi nici ca și colegul meu cel mai deştept. Dacă există cineva cu care aş vrea să mă asemăn, cineva despre care am libertatea să zic că “aşa aş vrea să arăt şi eu”, Acela cu siguranţă ar fi Tatăl meu, Creatorul Meu.

Da... dintre toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi între toţi cei pe care am ajuns să îi cunosc, nimeni nu a putut să arate aşa cum Tu arăţi. Frumuseţea văzută în Tine depăşeşte categoric orice frumuseţe pe care am avut ocazia să o văd în oricine.

Eşti atât de frumos şi nici acum nu ştiu care dintre lucrurile pe care le-am văzut în Tine Te fac aşa frumos, probabil toate, toate sunt exagerat de frumoase.
  

Eşti frumos în bunătatea Ta şi aş vrea atât de mult să pot cuprinde măcar un strop din această calitate superbă. O astfel de bunătate este inumană, este ceva ce mă depăşeşte şi este ceva ce vreau în viaţa mea cu ardoare. Să fiu în stare să am în mine o astfel de bunătate, cu siguranţă, ar schimba multe în viaţa mea.

Eşti atât de frumos în răbdarea Ta. Eu de atâtea ori mă pierd în nerăbdare, mă pierd şi mă pierd şi în necredinţa mea. Nu am răbdare nici cu mine, nu am răbdare nici cu cei din jur şi o cam dau în bară. Însă răbdarea Ta... îndelunga ta răbdare este atât de minunată. Cum poţi să fii atât de minunat? Eşti cel mai minunat!

Eşti cel mai frumos în dragostea Ta. Modul în care îmi răspunzi chiar şi la cele mai îndărătnice întrebări mă copleşeşte. Modul în care te raportezi la mine chiar şi când ca Iuda iscarioteanul, te pup pe obraz, este atât de “out of line”. Nimeni nu va putea vreodată să iubească un om în modul în care îl faci Tu, frumos este că putem încerca şi doar cu ajutorul Tău, am putea să arătăm dragoste celor din jur măcar atât cât putem asimila. Chiar dacă un strop am asimila, pentru noi, cât de grozav ar fi?

Aş vrea să trăieşti Tu în mine, aş vrea să te vezi clar şi frumos în mine. Vreau să fiu la fel de frumoasă ca Tine, vreau să dobândesc toate calităţiile Tale şi vreau ca ele să crească şi să crească... până când nu voi mai putea. Vreau să nu mai pot de bunătate, vreau să nu mai pot de răbdare şi vreau să nu mai pot de dragoste!

Frumosul şi minunatul meu Tată, ajută-mă să arăt tot mai mult ca Tine!


Fotografii preluate de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O