joi, 26 mai 2016

Există putere în a fugi?


“Asociază-te cu oameni de calitate, fiindcă este mai bine să fii singură decât în companie neplăcuta.” 

Văd zeci de mesaje de genul ăsta zilnic. Oameni care probabil au fost dezamăgiţi le postează fest.
Ok, înţeleg. Este super simplu să renunţi la orice formă de prietenie în urma căreia ai fost dezamăgit. Este simplu să arunci tot felul de citate şi să te consideri foarte puternic, că vezi Doamne ai reuşit să treci peste.

Serios?!

Faptul că ai fugit de ceva te face  puternic? Neeh, cred că visezi. Nu eşti deloc puternic atunci când fugi. Eşti puternic atunci când rămâi şi lupţi. Ştiinţele şi concepţia lumii despre dragoste este total diferită de ceea ce Dumnezeu ne-a învăţat despre dragoste!

Oamenii spun: “ Nu îţi irosi cuvintele pe oameni care merită tăcerea ta. Câteodată cel mai puternic lucru pe care poţi să îl spui cuiva, este nimic.”

“Când laşi să plece, creezi loc pentru ceva mai bun.”

“Dacă nu face nimic să te ţină aproape, atunci de ce lupţi să rămâi?”

“Lasă totul să plece şi vezi ce rămâne.”

“Este iubire în a ţine şi este iubire în a lăsa să plece.”

Dumnezeu spune: 1 Corintieni 13 “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. 
<Ioan 13:34-35>
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. 

<Ioan 15:12-13>
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.

Am încercat să afişez prin aceste câteva versete viziunea lumii în comparaţie cu viziunea Lui Dumnezeu despre dragoste, să scot în evidenţă diferenţa enormă dintre acestea.

Vezi tu, dacă Dumnezeu ar fi aplicat viziunea lumii despre dragoste pentru tine sau pentru oricine altcineva, Hristos nu ar mai fi avut ce căuta pe pământ şi cu siguranţă nu ar fi murit pentru nimeni. Însă în cea mai glorioasă demonstraţie de dragoste, El a ales să vină, şi nu doar să spună cât ne iubeşte, ci să ne demonstreze asta şi să ne arate ce înseamnă de fapt dragostea.
Este mai bine să fii singur decât cu oameni fără calitate? Nu este oare mai bine să dăm calitate oamenilor din tot ce Dumnezeu a pus în noi?
Când laşi să plece creezi loc pentru ceva mai bun? Din ce anume creezi loc pentru ceva mai bun? Dacă nu ai fost suficient de bun să menţii ce ai avut înainte, ce te face să crezi că vei fi mai bun pentru persoanele următoare?
Lasă totul să plece şi vezi ce rămâne? Serios? Ca şi cum ai avea nisip în mâini şi ai deface degetele. Nah, ce a mai rămas acolo? Nimic! Ce să mai rămână când dăm drumul?! Nu este iubire deloc în a lăsa. Nu! Asta nu e iubire. Iubirea nu e laşă, cel puţin cea adevărată!

Dacă iubeşti cu adevărat, lupţi. Şi aici nu intră doar relaţii de prietenie, căsătorie. Intră familie, prieteni şi tot. Dacă afirmi că eşti copil al lui Dumnezeu, lupţi. Nu contează cum o faci, o faci cum poţi, dar o faci. Fie că se vede sau fie că nu se vede. Pentru că cele mai puternice lupte nu se afişează pe pagini şi nu se trâmbiţează peste tot. Le ştim doar noi. Important e ca Dumnezeu să te audă, iar El...cu siguranţă are doar planuri bune pentru copiii Lui.

Hai să nu ne mai amăgim privirile pe citate şi filosofii fără speranţă, fără viaţă. Hai să nu ne mai considerăm puternici atunci când suntem laşi şi plecăm. Să nu mai ridicăm steagul de biruinţă atunci când de fapt pierdem. Biruinţa adevărată vine în urma luptei, răbdării şi încrederii totale în Dumnezeu. Oricine poate să renunţe, de fapt este cea mai simplă alegere în orice situaţie. Oricine se poate poticni în mocirlă şi în întunericul din oameni. Oricine este în stare să găsească şi să vorbească despre gunoiul din oameni, dar hai să fim cei care găsesc aurul din oameni, hai să fim cei care ca şi Modelul nostru suprem, ajutăm, ca oamenii fără speranţă să primească speranţă! Pentru că fiecare persoană, oricât de neînsemnată, oricât de întunecată, oricât de păcătoasă ar fi, persoana aceea a fost suficient de valoroasă ca Dumnezeu să moară pentru ea.


Fotografii  preluate  de pe: ro.printerest.com
Editor text: Miss O

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu