"Sunt bucurii care-ntristează, Sunt întristări ce fericesc" Virgil Carianopol - Contraste

Stau cateodata si ma intreb de ce am inceput oare sa traim intr-o lume in care oamenii isi imprima in minte faptul ca in clipa in care Il descopera mai mult pe Dumnezeu, in acel moment le este defapt mai bine?

• Cand totul merge asa cum am planuit,
• Cand nu suntem tulburati si deranjati de nici o incercare,
• Cand nu avem nici o problema si cand nu ducem lipsa de nimic.

Ei bine, exact atunci avem impresia ca suntem cel mai mult apropiati de Dumnezeu.

    
Dar in momentul in care totul se naruie, atunci cand vine tulburarea si toate se intorc cu capul in jos, atunci cand punctele noastre cele mai slabe sunt atat de mult zdrobite ducandu-ne la pragul maxim de vulnerabilitate si disperare, credem ca Dumnezeu ne pedepseste, ca se intoarce cu spatele la noi si ca nu ne mai iubeste.

De ce avem impresia ca relatia noastra cu Dumnezeu e definita de pacea si confortul nostru? Atunci cand suntem cel mai confortabili incepem sa ne relaxam, sa ne punem mai mult atentia pe stagnare si nu pe schimbare.. 

Momentul in care lumea se naruie peste noi este defapt momentul in care Il simtim pe Dumnezeu cu adevarat langa noi.

Clipa in care suntem cel mai distrusi si mai dezamagiti este momentul in care Dumnezeu se aseaza ca un tata langa noi, ne prinde de mana, ne ia pe brate si ne spune:

"Chiar daca ai cazut,

chiar daca te-ai naruit,

chiar daca ai gresit si te-ai departat de Mine,

chiar daca M-ai parasit pentru ca ti-a fost mai usor sa cauti placeri trecatoare in lucruri firesti, 
chiar daca M-ai aruncat..

Eu nu te arunc, eu nu te lepad. Caderea ta nu te defineste inaintea mea,

greseala ta nu ma departeaza de tine si nici nepasarea ta. 
Te-am purtat si vreau sa te mai port. Nu te parasesc si nu te las.

Eu vad valoare in tine atunci cand toti te judeca si stiu ca daca Ma lasi Eu pot face din tine un om plin de statornicie si curatie."

Daca deschidem ochii sa vedem,

mintea sa intelegem,
inima sa simtim,

ei bine, vom reusi sa pricepem ca defapt atunci cand suntem in punctul cel mai jos, trantiti la pamant si plini de neputinta in fata intamplarilor din jurul nostru, atunci Il vom vedea in modul cel mai limpede pe Dumnezeu langa noi.  
Si incercarea aceea poate este cel mai bun lucru care ni se putea intampla!

Editor text: Miss O