Traim intr-o lume in care tindem mult inspre
exagerare.
Exageram in pierderea timpului, in a ne ingriji, in
a ne neglija, in a manca, in a face aproape orice.
Exageram cu noi, exageram in a ne da prea multa sau prea putina importanta. Nu
ne gandim cat de mult puteam sa ne facem rau cu tot felul de lucruri si nu vrem
sa vedem cat de mult bine ne-am face daca am renunta la ele. Este destul de
dificil sa ramai stabil pe calea ta, sa nu mergi in spirit de turma atunci cand
toti din jur o iau in aceeasi directie, poate ii urmezi desi simti nevoia sa mergi
in partea opusa. Nu renunta la
calea ta daca
este una buna!
Exageram in a da atentie bolnava trupului, dar nu in
a-l ingriji ci in a-l umple. Exageram in alimentarea nesanatoasa a organismului,
bagam fara chibzuinta in noi si nu ne gandim la sanatatea trupului.
Exageram facand din trupul nostru un idol pentru
noi. Concentrandu-ne mereu doar pe a arata bine, alocand majoritatea timpului
doar aspectului fizic.
Si ceva ce ma pune pe ganduri acum este exagerarea in neglijenta totala a sufletului.
Cred
ca este perfect normal sa ne ingrijim trupul, sa ne aranjam, sa ne alimentam,
sa ne hidratam, sa ne purtam de grija si sa ne pastram curati.
Vad foarte bine asta si mi se pare un lucru bun.
<< Dar sufletul? >>
De
suflet ne ingrijim? Ii purtam de grija?
·
Il hidratam atunci cand se usuca in pustia si in desertul
starilor in care il taram?
·
Il alimentam sanatos atunci cand simtim slabiciuni, tristete,
astenie, infometare? Il alimentam atunci cand simtim ca este flamand? Atunci
cand parca ceva in noi nu este cum trebuie si moare? Atunci cand oricat avem si
facem, dar totusi simtim ca ceva nu e in regula--->e sufletul din noi care
moare de foame!? Foame dupa o hrana sanatoasa, lipsita de FAST FOOD-URI, dupa
ceva implinitor si satios, ceva constant si imbucurator.
·
Ne mai curatim si sufletul asa cum ne curatim trupul?
Cate dusuri reci facem pentru reimprospatarea sufletului? De cate ori ne spalam
de mizeria provocata de cuvinte necuvincioase, ganduri patimase si fapte
necugetate?
De
ce ne comportam de atatea ori ca si cand nu am avea suflet? Ca si cand nu am
avea nevoi sufletesti, ca si cand e
normal sa nu ii atribuim atentie deloc?
Ne rugam atat de mult pentru vindecare trupeasca, probleme
materiale, iar de vindecarea launtrului nostru nici nu amintim.
Ne
taram de atatea ori sufletul prin biserici si nu il lasam sa se bucure deloc de
revigorare, crestere si progresare.
Daca
trupul nostru are nevoie de mancare, apa, miscare, sa se dezvolte sanatos si sa
creasca, tot asa si sufletul are nevoie de toata atentia si ingrijirea noastra
pentru a se putea dezvolta normal si sanatos.
Investeste
in tine in intregime! Pune
accent pe ce conteaza mai mult. Trupul este trecator, dar sufletul este vesnic, iar daca nu te dezvolti normal si sanatos cel mai probabil nu vei putea sa ai parte de viata vesnica, ci de moartea vesnica.
Fotogarfii preluate de pe: ro.pinterest.com
Editor text: Miss O
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu